Prima parte al acestui articol isi propune sa descrie procesele fiziopatologice care duc la aparitita placii de tartru si a paraodontozei in timp ce a doua parte isi propune sa descrie solutiile pe care le putem oferi partenerilor nostrii pentru a preveni aparitia dar si a trata parodontoza.
Etiologia bolii parodontale
Parodontoza (para + odons = dinte + oza) este un proces patologic complex al parodontiului marginal, la care contribuie o serie de factori predispozanti generali de origine exogena si factori functionali care duc la distrofie alveolara, de obicei fara fenomene inflamatorii.
Boala parodontala este considerata o afectiune a structurilor parodontiului de natura infectioasa cu leziuni de tip inflamator cronic, asociata sau nu cu leziuni de tip distrofic sau proliferativ, cu evolutie progresiva, ce duc la distrugerea tesuturilor de sustinere si , in final, la pierderea dintelui.
In acesta afectiune putem enumera ca factori care influenteaza reactivitatea generala a organismului, favorizand imbolnavirea parodontiului, urmatorii: predispozitie constitutionala (factori genetici), factori metabolici (diabet), factori hormonali (endocrinopatii), afectiuni ale tesutului conjunctiv, factori imunitari ( scaderea capacitatii de aparare sau reactivitatea autoimuna), factori externi (intoxicatii), stari carentiale (hipovitaminoze).
Factorii locali sunt factori de iritatie pentru parodontiu, igiena deficitara, placa bacteriana, placa de tartru.
1)Factorul microbian in etiologia bolii parodontale
Se considera ca toti factorii care influenteaza etiopatogenia si evolutia parodontopatiei sunt favorizanti sau predispozanti, dar nu constituie cauza parodontopatiei.
Factorul cauzal este considerat factorul microbian. Se poate afirma ca factorul determinant este raspunsul imun al organismului. Parodontopatia este rezultatul interactiunii intre complexul bacterian din placa bacteriana si raspunsul imun al gazdei.
Placa bacteriana
Placa bacteriana este un sistem ecologic aderent la suprafata dintilor, format dintr-un substrat organic si un complex bacterian, sistem care formeaza un biofilm stratificat si compact si care nu poate fi indepartat prin simpla spalare cu jet de apa sau clatire.
Cavitatea bucala are mai multe situsuri ecologice care reprezinta ecosisteme bacteriene foarte diferite: limba, mucoasa bucala, bacterii aderente pe dinti pana la marginea gingivala, saliva.
Placa bacteriana poate fi indepartata numai prin raclare sau periaj. In strat subtire, placa nu este vizibilă direct, putand fi observata numai dupa colorare cu coloranti organici. Placa bacteriana matura are o culoare galbuie sau cenusie.
Relatia dintre microorganismele din placa bacteriana si afectiunile parodontiului a fost demonstrata experimental prin intreruperea igienei orale pentru diferite intervale. Instalarea gingivitei este totdeauna favorizata de absenta igienei.
Placa bacteriana este reprezentata de o acumulare complexa de microorganisme cu o densitate de peste 400 de specii diferite. Alaturi de bacterii, in placa se gasesc celule epiteliale si leucocite. Acestea sunt distribuite intr-o matrice extracelulara care contine proteine, polizaharide si lipide provenite din saliva si produsii de metabolism bacterian.
Componenta anorganica a placii este reprezentata de calciu si fosfor, de provenienta salivara. Cresterea componentei anorganice duce la transformarea placii bacteriene in tartru.
Biofilmele
Majoritatea microorganismelor persista in mediile naturale, nu ca organisme libere, ci atasate de suprafete intr-o pelicula (biofilm) care formeaza un ecosistem prin diversitatea componentelor celulare si prin complexitatea proceselor metabolice.
Biofilmele sunt comunitati de microorganisme si produse extracelulare aderente ferm de un suport celular sau inert, cu un grad inalt de organizare. Biofilmul este alcatuit din celule si matrice organica.
Boala parodontala este produsa de bacterile din placa bacteriana, dintre acestea enumeram: Actinobacillus actinomycetemcomitans, Porfiromonas gingivalis, Bacteroides forsythus, sunt cele mai frecvente bacterii Gram (-), asociate cu periodontita.
Formarea placii bacteriene
Majoritatea bacteriilor din saliva sunt microorganisme de pe limba si mucoasa bucala. Imediat dupa curatare (indepartare mecanica), proteinele salivare se ataseaza selectiv pe suprafata dintelui si formeaza o pelicula aderenta. Pelicula are o grosime de cativa microni si cu timpul se ingroase. Pe aceasta pelicula se depun microorganisme prin atasare si colonizare. Pelicula este formata din albumina, glicoproteine, lipide, fosfoproteine, substante din fluidul sulcusului gingival.
Intr-un interval de ordinul orelor dupa formarea peliculei, coci si bacili Gram (+) din microbiota normala colonizeaza aceste suprafete: streptococi, actinomicete. Aceste bacterii produc glicani extracelulari prin intermediul carora adera la pelicula proteica a dintelui.
Dupa cateva zile predomina actinomicetele si incepe sa se dezvolte matricea caracteristica biofilmului.
Aderenta bacteriilor la pelicula initiala duce la o acumulare mare, urmata de proliferare microbiana ce determina realizarea de matrice interbacteriana, moment care corespunde maturarii placii bacteriene.
Pe langa polizaharidele matriciale, pe placa se gasesc si polimeri de origine salivara. Componentele organice se mineralizeaza cu ioni de Ca si P.
Placa bacteriana, in absenta masurilor de igiena orala, se dezvolta in 2-3 saptamani cu o grosime de 50-100 microni.
Placa se dezvolta pe suprafata dintelui, dar si in ariile protejate intre dinti si in sulcusul gingival (spatiu virtual superficial circular in jurul dintelui) .
In interiorul placii bacteriene bacteriile sunt protejate pentru ca difuzarea substantelor antimicrobiene este foarte limitata (de cateva sute de ori), iar lizozimul salivar patrunde foarte greu.
Prin multiplicarea bacteriilor la nivelul peliculei se elibereaza numerosi metaboliti organici sau anorganici. In acest fel placa bacteriana se maturizeaza si se formeaza matricea interbacteriana.
Matricea consta intr-un amestec de complexe glicoproteice, polizaharide extracelulare, proteine salivare, acizi nucleici, ioni. Matricea contine bacterii, in special streptococi, lipide, proteine, enzime, toxine, metaboliti toxici, substante anorganice (Ca, P, K, Na) care vor precipita si vor produce tartru prin mineralizarea placii bacteriene.
Microbiota placii bacteriene contine bacterii generatoare de pH acid pe seama glicolizei precum Streptococus mutans, Lactobacillus acidophilus, Actinomyces viscosus, etc.; bacterii generatoare de pH alcalin prin activitate proteolitica, al carei rezultat va fi producerea de amoniac, mercaptani, hidrogen sulfurat etc. si bacterii care favorizeaza precipitarea unor minerale si formarea tartrului precum Bacteroides gingivalis.
Organismul dispune de mijloace de aparare impotriva placii bacteriene:
-mecanice: fluxul salivar si miscarile partilor moi, frictiunea alimentelor in timpul masticatiei;
-chimice: factori salivari care se opun formarii si maturarii placii supragingivale: glicoproteine, sistemele tampon salivare (care neutralizeaza pH-ul), lactoferina, lizozimul.
Lizozimul actioneaza la nivelul mureinei din peretele bacteriilor Gram (+), prin desfacerea legaturii dintre acidul N-acetil muramic si N-acetil glucozamina, rezultand sferoplasti, usor de distrus prin fagocitoza.
Metabolismul placii bacteriene supra si subgingivale este foarte complex si in general complementar, specii aerobe coexistand cu specii anaerobe. Interactiunile metabolice si structurale intre diferitele specii de microorganisme din placa reflecta marea complexitate a acestei nise ecologice.
Metabolismul placii bacteriene depinde de dieta alimentara. Aportul de glucide determina cresterea proceselor fermentative cu scaderea consecutiva a pH-ului.
Formarea placii bacteriene supragingivale urmeaza un model predictibil si influenteaza stadiul formarii placii subgingivale.
Din momentul in care placa supragingivala se matureaza, tesuturile gingivale se inflameaza.
Placa supragingivala matura isi asigura aportul de nutrienti indirect din alimentele ce trec prin cavitatea orala.
Bacteriile din biofilm devin anaerobe datorita colonizarii suprafetei si scaderii potentialului redox, astfel incat, in final, prolifereaza bacteriile anaerobe.
Colagenaza si hialuronidaza bacteriana degradeaza colagenul. Degradarea barierei ligamentare de colagen este urmata de adancirea pungii parodontale. Bacteriile eliberează toxine care stimulează inflamatia parodontala.
Clatirea cu clorhexidina dupa curatarea mecanica a placii bacteriene amelioreaza semnificativ gingivita.
Complexul bacterian ataca in situsurile cele mai vulnerabile: epiteliu distrofic, franjurat, cu intreruperi ale stratului epitelial si ulceratii ale stratului bazal. Invazia este posibila numai dupa depasirea barierelor sistemului de aparare locale: mucus, lizozim, exfolierea epiteliilor. Dupa penetrare si inoculare bacteriana se produce invazia in corion si proliferarea bacteriilor. Biofilmul este impenetrabil la actiunea factorilor de aparare, lizozim, antiseptice si antibiotice. Bacteriile produc exotoxine ( leucotoxina ataca PMN), enzimele bacteriene ataca tesutul parodontal ( colagenaza distruge structura de colagen, hialuronidaza ataca substanta fundamentala a tesutului conjunctiv si o fluidizeaza), metabolitii bacterieni sunt citotoxici pentru tesutul parodontal ( indol, sulfuri, amine, amoniac, H2S, metilmercaptani ).
Tartrul dentar
Tartrul dentar este un depozit organo-mineral aderent de suprafata dentara rezultat din mineralizarea placii bacteriene. Este compus din substante anorganice 80% ( fosfat de Ca, carbonat de Ca si Mg) si organice 20% ( proteine, polizaharide complexe, celule descuamate, leucocite, microorganisme Gram(+) si Gram(-), aminoacizi, acizi graşi, fosfolipide, colesterol, etc.)
Suprafata tartrului este rugoasa si acoperita de un strat de placa bacteriana nemineralizata.
Tartrul supragingival rezulta prin precipitarea din saliva, este vizibil clinic de la marginea coronara la cea gingivala. Prezenta si cantitatea tartrului supragingival este rezultatul depozitelor bacteriene pe dinti si este de asemenea influentat de secretia glandelor salivare. Ca rezultat, cea mai mare cantitate de tartru supragingival se observa de obicei pe suprafetele vestibulare ale molarilor maxilari adiacenti ductului de la glanda parotida si pe suprafetele orale ale dintilor mandibulari anteriori, care sunt expusi la ductul glandelor submandibulare.
Tartrul supragingival are culoarea de la alb la maron inchis, dependent de colorantul din substantele nutritive.
Depunerea cristalelor de hidroxiapatita in tartru se face in jurul bacteriilor si incepe la o zi dupa formarea placii bacteriene.
Mecanismele de producere a tartrului dentar sunt enzimatice si fizico-chimice.
Tartrul apare prin actiunea enzimelor (fosfataze) elaborate de Leptotrix, Actinomyces, care perturba echilibrul dispersiei coloidale a lichidelor salivare, cu precipitarea sarurilor minerale datorita stagnarii si alcalinizarii salivei in momentul evacuarii din glandele salivare.
Inhibarea chimica a bacteriilor din placa bacteriana suprima depunerea tartrului. Cea mai folosita substanta in acest scop este clorhexidina.
Fixarea tartrului pe suprafata dintelui se face prin legaturi prin intermediul biofilmului si unirea intre cristalele tartrului si cristalele din structura dintelui.
Rolul dietei alimentare in formarea tartrului : cu cat alimentele sunt mai moi, mai putin consistente si solicita mai putin miscarile de masticatie si producerea de saliva, cu atat se produce mai usor si mai mult tartru dentar.
Tartrul dentar este un factor favorizant etiologic pentru boala parodontala, dar nu este un factor cauzal, el constituie situsuri pentru dezvoltarea placii bacteriene si in acelasi timp este un factor de iritatie pentru gingie.
Desi poate fi posibila utilizarea agentilor chimici pentru indepartarea placii bacteriene de pe suprafata tartrului, fara indepartarea tartrului insusi, aceasta nu este considerata ca o metoda acceptabila pentru terapie. Studii aprofundate au demonstrat clar ca indepartarea atat a tartrului subgingival cat si a depozitelor bacteriene subgingivale permit mentinerea unei stari de sanatate parodontala pentru lungi perioade de timp.
Prin detartraj se indeparteaza tartrul si placa bacteriana de pe suprafetele supra si subgingivale.
Bacterii considerate patogene in gingivite si parodontite
Analizele bacteriologice pe gingia sanatoasa corespund modelului bacteriologic al placii imature: Streptococ, Actinomyces, Veillonella si alte bacterii componente de trecere, precum si unele bacterii considerate a fi patogeni parodontali.
Mucoasa bucala este colonizata cu numeroase bacterii saprofite al caror echilibru este pastrat prin diferite mecanisme de competitie, antagonism sau complementaritate. Unele bacterii, in anumite conditii, pot deveni patogene. Bacteriile care produc cele mai frecvente afectiuni ale mucoasei bucale sunt: streptococul ( se gasesc in placa bacteriana in proportie de 28,8%, fiind implicat in etiologia cariei dentare si in parodontopatie), stafilococul si candida ( care determina afectiuni precum glosita levurica, stomatita eritematoasa, gingivita, stomatita pseudomembranoasa, amigdalita levurica, infectie generalizata a mucoasei bucale).
Microbiota asociata gingivitelor
Primele studii asupra microbiotei gingivitelor au utilizat esantioane de placa colorata. S-a evidentiat faptul ca microbiota se schimba de la dominant Gram (+) la o flora mai complexa care include un numar mare de bacterii Gram (–) si forme spiralate.
Studii ulterioare pe gingivite experimentale au raportat o schimbare de la o placa dominant streptococica la una in care domina speciile Actinomyces. Cresterea numarului de specii de Actinomyces dezvolta masa placii.
Sangerarea gingivala este asociata cu o crestere a Actinomyces vascosus si a speciilor Bacteroides pigmentate, identificate astazi cu Porphyromonas gingivalis si Prevotella intermedia. Se mai gasesc Capnocitophaga, Fusobacterium nucleatum, Eubacterium timidum, Treponema şi Bacteroides.
Microbiota asociata parodontitelor
Bacteriile asociate parodontitei se gasesc intr-un ecosistem matur complex, diferit de cele gasite in parodontiul sanatos sau gingivita. Se insista chiar pe existenta unei microbiote specifice parodontopatiei cronice, din care enumeram: Porphyromonas gingivalis, Fusobacterium nucleatum, Prevotella intermedia, Capnocitophaga, Spirochete, Actinobacilus, Actinomycetem comitans (AAC) si Bacteroides forsitus.
Principalii factori de virulenta al acestor bacterii sunt colagenaza, endotoxine, proteaze, H2S si amoniac, putand sa induca resorbtia osoasa, distrugerea tesutului de legatura, producerea de citokine si inhibarea mecanismelor de aparare ale gazdei.
Efectul patogen este determinat de factori antifagocitari: capsula, factori leucopenici, cu efecte toxice asupra fibroblastelor si celulelor epiteliale.
2.Rolul sistemului imun in fiziopatologia bolii parodontale
Consideratii generale
Evolutia parodontopatiei depinde nu numai de virulenta (agresivitatea) si specificitatea complexului bacterian (C.B.), dar si de modul cum va raspunde organismul la atacul microbian. Este o interacţiune C.B. – raspuns imun.
Mecanismul etiopatogenic este mult mai complex decat o simpla infectie, urmata de inflamatia parodontiului si are doua etape:
- Etapa de initiere a inflamatiei, produsa de agenti biologici, fizici (iritatii, tartru), sau factori disfunctionali – instalarea gingivitei.
- Etapa de progresie a bolii si de cronicizare a inflamatiei care este de natura microbiana – cu bacterii patogene, piogene, care declanseaza fenomene de tip osteitic, cu distrugerea osului alveolar si instalarea periodontitei.
Aceasta etapa este posibila daca imunitatea locala si/sau generala este diminuata.
- Etapa de initiere a inflamatiei
Inflamatia poate fi declansata fie prin influenta complexului bacterian din placa bacteriana, fie ca urmare a unor factori iritativi locali.
Elementele ce compun procesul inflamator – celulare, chimice si fizice – deregleaza mecanismele homeostatice parodontale prin modificari fizico-chimice si ale structurilor parodontale care nu isi vor mai indeplini in conditii optime functia de amortizare si de echilibrare a functiilor organismului.
In consecinta, dereglarea functionala a parodontiului are efect distrofic asupra tesuturilor parodontale. Regenerarea si exfolierea epiteliului, pe a caror celule sunt atasate bacterii, nu se mai face in termenul normal (5 zile), iar lichidul crevicular ( Gingival Crevicular Fluid – GCF este un lichid care se observa dupa uscarea si izolarea fluxului salivar la coletul dintelui, in santul gingival, adica spatial creat intre suprafata dintelui si epiteliul care captuseste gingia marginala de la creasta acesteia pana la epiteliul de jonctiune, numit si epiteliu sulcular) din fundul santului periodontal cu rol de spalare si neutralizare a bacteriilor mediat de substante bactericide (lizozim si anticorpi), se reduce cantitativ. Bacteriile si fungiile vor patrunde prin spatiile intercelulare rarite ale sulcusului si prin microulceratiile produse si vor insamanta tesuturile. Bacteriile piogene vor avansa procesul de distructie parodontala si vor declansa inflamatia in profunzime a structurilor osoase si periodontale.
- Etapa de progresie a bolii
Invazia in profunzime a bacteriilor produce depolimerizarea fibrelor de colagen sub actiunea colagenazelor, aparitia vaselor de neoformatie si a infiltratului leucocitar, inlocuirea osului alveolar cu tesut de granulatie, supuratia.
Daca barierele rezistentei nespecifice sunt depasite, intra in actiune sistemul imunitar cu memorie.
Integritatea epiteliilor este esentiala pentru apararea nespecifica, de aici, importanta integritatii epiteliului din santul gingival.
Sistemul imun
Imunitatea are un rol determinant in evolutia bolii parodontale. Pe suprafata bacteriana sunt determinanti antigenici de natura proteica sau polizaharidica, inductori ai raspunsului imun (epitopi).
- Factori generali ai imunitatii nespecifice
Efectul bacteriostatic al pielii si mucoaselor se datoreaza unui pH foarte scazut, intre 3 si 5. Secretiile mucoaselor, saliva si GCF, in care se gaseste lizozimul, asigura apararea prin spalare si efect enzimatic de hidroliza a peretelui bacterian.
Lizozimul – este o enzima cu actiune litica. Se gaseste in tesuturi si aproape in toate lichidele din organism, in special in lacrimi si saliva, fiind prezent in lichidul crevicular.
Bacteriile saprofite sunt mult mai sensibile la actiunea lizozimului decat bacteriile patogene. Actiunea bactericida se produce prin activitatea depolimerizanta asupra mureinei din structura peretelui celular bacterian. Rolul de aparare al lizozimului este deosebit de important, mai ales prin actiunea distructiva asupra microbiotei din cavitatea bucala si faringe.
Mucinele au efect neutralizant si de formare a mucusului vascos care invaluie bacteria.
Exfolierea epiteliilor inlatura bacteriile atasate de celule. Factorii distrofici produc ulceratii ale epiteliului.
- Inflamatia
Reprezinta totalitatea fenomenelor vasculare si tisulare ce iau nastere teritorial in urma unei agresiuni locale de natura biologica (agenti infectiosi), chimica sau fizica. Desi se desfasoara localizat, aceste fenomene sunt in stransa legatura cu unele reactii generale ale organismului (febra), declansate de excitatiile plecate din focarul inflamator, pe cale nervoasa sau hematogena.
La locul agresiunii microbiene se concentreaza elementele celulare cu proprietati fagocitare in paralel cu acumularea unui exudat (lichidul crevicular in cazul parodontopatiei) ce contin factori umorali antibacterieni, complement, opsonine, anticorpi.
Toate acestea, impreuna cu modificarile biochimice locale, au drept rezultat final neutralizarea si eliminarea factorilor agresivi ai produselor lor, limitarea leziunii si reparatia.
Odata patrunsi in intimitatea tesutului, agentii microbieni induc eliberarea de substante preformante ca histamina, 5-hidoxitriptamina si altele. Sub actiunea activatoare a acestora anumite proteine din sangele ce iriga tesutul lezat si din lichidul interstitial sunt scindate pana la molecule mici polipeptidice active, numite generic kinine. Cea mai cunoscuta dintre kinine este bradikinina.
Kininele actioneaza prin vasodilatatie si marirea permeabilitatii capilare, cu aparitia exudatului inflamator si aflux leucocitar, aflux usurat de incetinirea circulatiei prin prelungirea vasodilatatiei initiale.
Vasodilatatia cu acumularea exudatului interstitial este exteriorizata clinic prin urmatoarele simptome ale procesului inflamator : congestie ( datorita vasodilatatiei locale), tumefiere (datorita edemului produs de exudatul inflamator), hipertermie locala ( datorita afluxului crescut de sange si devierea metabolismului local cu consum ridicat de oxigen si degajare de caldura), durere ( datorita devierii pH-ului spre aciditate si cresterea presiunii tisulare, exercitata de acumularea de exudat care provoaca iritarea terminatiilor nervoase).
Gingivita
Gingivita acuta
Simptomatologie: papilele interdentare sunt eritematoase si edematiate ca urmare a agresiunii placii bacteriene, factorilor de iritatie fizici sau disfunctionali.
Din focarul inflamator pornesc semnale pe cale nervoasa, reflexa sau hematogena spre sediile medulare si extramedulare (ganglionii limfatici) care determina maturarea si eliberarea in circulatie de PMN si monocite.
Primul obstacol pus de organism in calea agentilor patogeni care au penetrat tesuturile este reprezentat de fagocitele PMN. In conditiile vasodilatatiei cu incetinirea curentului sanguin si hiperpermeabilizarea capilara, leucocitele au tendinta sa se dispuna de-a lungul peretilor capilarelor (marginatie leucocitara) si sa adere de endoteliul capilar devenit lipicios; in etapa urmatoare de diapedeza PMN trec prin endoteliul capilar, in spaţiul extravascular.
Leucocitele trimit un pseudopod in zona de jonctiune dintre celulele endoteliale. Ulterior trece si restul celulei care ramane intre endoteliu si teaca conjunctiva periendoteliala. In cele din urma leucocitul ajunge in interstitiile perivasculare si odata cu el trece in interstitiu plasma sanguina care aduce anticorpi, complement, fibrinogen, opsonine, betalizine si hematii, toate reprezentand exudatul inflamator.
Ajunse in interstitii, PMN se orienteaza rapid, prin chimiotactism, spre zona in care se gasesc agentii patogeni. In contact cu bacteria, leucocitul fagociteaza si pinociteaza bacteria. Reteaua de fibrina provenita din fibrinogenul plasmatic extravazat, obstrueaza si opreste diseminarea microorganismelor. Factorii tisulari actioneaza bactericid, ajutand fagocitoza.
Hipertermia locala inhiba multiplicarea bacteriilor. In faza acuta a inflamatiei periodontale pH-ul este alcalin sau neutru, in focar sunt prezente macrofagele si PMN neutrofile care fagociteaza bacteriile si se transforma in globule de puroi (piocite). La formarea exudatului purulent contribuie distrugerea tesutului de catre toxinele microbiene si eliberarea enzimelor din macrofagele moarte.
Odata cu aparitia exudatului purulent pH-ul tisular scade, se produce acidoza si apar in exudat macrofagele sanguine (monocitele) si tisulare, mobilizate local, ale caror enzime sunt activate la pH-ul acid.
Blocarea orificiului pungii parodontale poate duce la formarea unui abces prin impiedicarea fluxului de fluid gingival de la fundul pungii care, prin scurgerea lui, impiedica acumularea bacteriilor.
Macrofagele inglobeaza si distrug germenii ramasi, celulele moarte, resturile tisulare. Inflamatia ramane in stadiu de involutie, urmata de obicei de regenerare, prin formare de vase de neoformatie, tesut de granulatie si reparatie cicatriceala a tesutului conjunctiv.
Daca inflamatia a fost provocata de bacterii piogene, neutralizarea lor necesita un proces mai indelungat. Se constituie un abces cald – abcesul parodontal – care nu se resoarbe prin actiunea fagocitelor. Se evacueaza spontan sau prin incizie.
Evolutia inflamatiei poate sa depaseasca bariera locala, bacteriile intra in vasele limfatice (limfangita) si ajung in ganglionii limfatici unde pot fi oprite de macrofagele fixe sau pot trece in vene si in circulatia generala, producand bacteriemie.
Majoritatea agentilor patogeni produc in tesuturi fenomene inflamatorii cu exudat si diapedeza; PMN prin fagocitoza produc puroi.
Aceste procese se rezolva local, definitiv, sau patrund in organism si dau naştere la infectii generale acute.
Gingivita cronica
Clasic, macrofagile (monocite) sunt celulele care caracterizeaza inflamaţia cronica.
Limfocitele si celulele plasmatice pot sa fie considerate componente ale focarului de inflamatie cronica. Ele elibereaza colagenaza si se produce resorbtia osoasa, tesuturile parodontale fiind inlocuite cu tesut de granulatie.
Tratamentul parodontopatiilor
Principii generale
Tratamentul trebuie sa ia in considerare faptul ca leziunea parodontala este o inflamatie cronica, evolutiva si fara tendinta de vindecare.
Tratamentul trebuie inceput cat mai devreme, trebuie si continuat pana la vindecare. Daca tratamentul este bine condus se poate produce reacolarea gingiei pe suprafata radacinii dintelui.
Starea de “vindecat” inseamna disparitia inflamatiei in cazul gingivitei sau disparitia inflamatiei si reinsertia epiteliala pe dinte in cazul parodontitei.
Tratamentul parodontitei este complex, se instituie un tratament local si general antimicrobian, prin antiseptice, antibiotice, igienizare si reducerea conditiilor de dezvoltare si de virulenta a complexului bacterian din placa bacteriana si punga parodontala.
Leziunea este o plaga infectata si trebuie tratata ca atare – se va face toaleta plagii prin igienizare, tratamentul medicamentos al plagii si, daca este cazul, tratament chirurgical.
Evaluarea tratamentului se apreciaza dupa urmatoarele semne:
-reducerea pana la disparitie a inflamatiei;
-modificarea culorii gingiei de la rosu-violaceu la roz;
-reducerea pana la disparitie a edemului gingiei;
-disparitia gingivoragiei, ceea ce inseamna ca leziunea epiteliului gingival s-a cicatrizat;
-disparitia exudatului seropurulent si a supuratiei din pungi;
-reducerea dimensiunii pungilor parodontale si reinsertia epiteliala;
-modificarea aspectului si consistentei gingiei; la palpare gingia capata o consistenta ferma, dura, de aspect fibros;
Preventia bolii parodontale
Preventia parodontopatiei consta in masuri de igiena bucala pentru evitarea declansarii bolii, stoparea evolutiei si prevenirea recidivelor.
Preventia parodontopatiei are ca obiectiv reducerea placii bacteriene prin actiunea substantelor chimice, igiena bucala care sa impiedice dezvoltarea complexului bacterian considerat agent cauzal al parodontopatiei;
Detartrajul este o actiune terapeutica de preventie, dar si curativa. Tartrul constituie suportul pentru placa bacteriana, dar si un factor de iritatie, de intretinere a inflamatiei.
Tratamentul cu antiseptice si antibiotice reduce virulenta microbiotei din placa bacteriana, diminuă biofilmul de pe suprafata dintelui si, prin aceasta, scade inflamatia instalata sau in curs de instalare.
Igiena dentara are ca obiectiv principal indepartarea placii bacteriene, sursa de bacterii care reprezinta factorul cauzal al infectiei parodontale. Biofilmul placii bacteriene favorizeaza actiunea microbiana si totodata apara microbiota impotriva substantelor antibacteriene. Din acest motiv, doze mari de antiseptice si antibiotice nu reusesc sa stopeze virulenta placii si, oricat vom trata periodontita, nu vom obtine succes deplin fara inlaturarea acesteia.
Principalul mijloc de indepartare a placii bacteriene este periajul dentar. Totodata se obtine si un masaj al gingiei care va stimula circulatia sanguina in parodontiu.
Tratamentul antimicrobian medicamentos
Substantele chimice antiplaca sunt agenti cu actiune bacteriostatica sau bactericida.
Cei mai importanti agenti antiplaca sunt biguanidele – clorhexidina, compusi quaternari de amoniu – hexetidina, alcaloizii vegetali – salvia, sanguinarina, saruri metalice – Na Cl, fluorurile, compusi fenolici – timol, triclosan, listerine, compusi iodati – povidione – iodine.
Agentii antiplaca sunt de generatia I si II.
Agentii din prima generatie au actiune antimicrobiana limitata, sunt eliminati rapid, reduc concentratia placii bacteriene in proportie doar de 20-30% si trebuie utilizati de mai multe ori pe zi. Din aceasta categorie fac parte: antibioticele aplicate topic, compusi oxigenati, compusi quaternari de amoniu, alcaloizii.
Agentii din generatia a II-a sunt retinuti intraoral mai mult timp, reduc placa bacteriana in proportie de 70-90% si sunt utilizati o data sau de doua ori pe zi. Din aceasta categorie fac parte: clorhexidina, substanate analoage clorhexidinei, fluorura de staniu.
Antiseptice
Clorhexidina – este un antiseptic foarte eficient impotriva placii bacteriene, deoarece persista mult timp pe suprafata dintelui si se combina chimic cu bacteriile din placa; ataca membrana bacteriana, cu actiune oxidanta si bacteriostatica. Se foloseste prin clatirea gurii sau aplicatii cu gel. Clorhexidina are o actiune terapeutica prelungita de 24 de ore de la aplicare. Efecte secundare – folosirea prelungita poate stimula depunerea de tartru, coloratia galbena a dintilor, iritatii, descuamari, reactii alergice. Din acest motiv se foloseste pe perioade scurte de timp.
Betadina – solutia de clatire a gurii 1% s-a dovedit a avea proprietati antibacteriene remarcabile, dar in comparatie cu chlorhexidina este mult inferioara.
Clorura de zinc – antiseptic si astringent.
Apa oxigenata – se foloseste in spalaturi, clatire, instilatii si irigatii.
Perhidrolul – 30% antiseptic puternic si cauterizant.
Azotatul de argint – bactericit, cauterizant, stimuleaza cicatrizarea.
Iodul – are o buna difuzibilitate in tesuturi. Se foloseste sub forma de pulbere pe mese sau in solutii (betadine).
Antibiotice – se folosesc toate antibioticele, dar mai uzitate sunt: tetraciclina, ampicilina, metronidazolul. Se aplica in instilatii in santul gingival sau pe cale generala.
Tetraciclina – are actiune asupra colagenazei, este folosita si in diabet, reumatism, in boli in care se produce depolimerizarea fibrelor de colagen, efect antidemineralizant al osului. Patrunde in structurile osoase si realizeaza o concentratie eficienta bacteriostatica mai mare decat in sange. Este un antibiotic cu spectru larg.
Ampicilina
Amoxicilina + acid clavulanic
Metronidazolul – bactericid care se administreaza per os sub forma de tablete. Este foarte folosit in chirurgie si infectii bucale.
Antimicotice– impotriva candidei, in special.
Nistatin – (Stamicin) – 400.000 u.i./g. Se administreaza in micoze, stomatite micotice – 1 mil. u.i./zi.
Pimafucin – comprimate si solutie, produs tipizat. Administrare conform prospectului.
Cortizonii
Glucocorticoizii – prednison, triamcinolon, dexametazona. Hidrocortizonul si cortizonul au actiune antiinflamatoare si antialergica, in special prin reducerea actiunii leucocitelor, antihistaminica, antifagocitara, reduc reactia de aparare, capacitatea de inmultire a celulelor conjunctive: fibroblasti, osteoblasti, leucocite.
Cortizonul expune la infectii bacteriene si micotice. Actiunea antialergica se datoreaza actiunii antihistaminice. Se administreaza injectabil sau peros.
Enzime proteolitice, de obicei se asociaza cu antibiotice – tripsina, amilaza, lipaza.
Toate antisepticele si antibioticele descrise se pot folosi local, cu actiune asupra placii bacteriene de reducere a virulentei si pentru penetrarea biofilmului placii bacteriene.
Terapia de stimulare parodontala
Terapia de stimulare are scopul de a grabi vindecarea tesuturilor parodontale afectate de parodontopatie.
Bioterapia de reactivare trebuie sa corecteze reactivitatea organismului in conditiile unui teren deficitar, prin stimularea circulatiei sanguine a metabolismului si troficitatii tesuturilor, procesele de reparatie, cicatrizare si regenerare, imunitatea, apararea fata de agresiunea microbiana locala.
Modalitati terapeutice de biostimulare:
Vitaminoterapie – se folosesc aproape toate vitaminele: vit. A, complex B, vit. C, vit. D, vit. E, si vit. PP. Vitaminele activeaza circulatia capilara, optimizeaza permeabilitatea vasculara, schimburile metabolice si reactiile de oxidoreducere, regenerare celulara, etc.
Modularea raspunsului imun este procesul in care sunt antrenate nespecific un mare numar de clone celulare care ating parametrii optimi de functionare. Agentii imunomodulatori sunt agenti care schimba relatia intre gazda si agresor in favoarea organismului gazda, stimuland sau deprimand raspunsul sistemului imunitar. Imunomodulatorii folositi pot fi celule, molecule, fragmente de membrana celulara cu efect antigenic sau adjuvanti fara efect antigenic.
Se utilizeaza corpi bacterieni sau extracte bacteriene, compusi activi, seruri hiperimune.
Produse cu efect antiseptic local si de limitare a formarii tartrului:
DentiVet Tooth Gel are grija de igiena orala zilnica a animalului dvs. de companie. Formula sa ajuta la curatarea dintilor si la evitarea formarii placii de tartru, pastrand o respiratie proaspata si o protectie orala completa.
Contine MicroSilver BG, un ingredient natural de inalta calitate, obtinut printr-un proces unic patentat in Germania. MicroSilver BG contine particule metalice de argint. Natura lor extrem de poroasa le permite sa se agate de mucoasa bucala, de unde ionii de argint sunt eliberati treptat. Datorita acestei caracteristici, dintii si gingiile raman protejate ore intregi.
MicroSilver BG este eficient impotriva unui spectru larg de microorganisme, chiar si la concentratii scazute, combatand astfel agentii patogeni care provoaca tartrul si placa. Efectul sau mucoaderent produce o pelicula protectoare asupra gingiilor umflate sau deteriorate, unde sunt promovate mecanismele de regenerare naturala.
DentiVet Tooth Gel contine si extract de seminte de grapefruit, un ingredient bogat in bioflavonoide si vitamina C. Grapefruitul sustine sinteza de colagen, incurajand regenerarea gingiilor, astfel incat acestea sa fie puternice si sanatoase. Datorita pragului sau ridicat de eficacitate si toleranta, este un ingredient cheie pentru sanatatea orala a pisicilor si cainilor.
Se aplica confortabil si usor cu ajutorul unei canule si nu este necesara spalarea dintilor.
In caz de afectiuni orale si dentare: in primele 2 luni, aplicati gelul de doua ori pe zi. Este recomandabil sa efectuati a doua aplicatii seara, dupa cina, astfel incat DentiVet Tooth Gel sa actioneze toata noaptea.
Intretinere: incepand cu luna a treia, in cazul in care sanatatea orala si dentara s-au imbunatatit, puteti aplica DentiVet Tooth Gel o data pe zi, seara, dupa cina.
Proceduri dentare: Aplicati DentiVet Tooth Gel de doua ori pe zi, incepand cu o saptamana inainte de procedura si continuati sa il aplicati timp de o saptamana dupa procedura.
Pentru a mentine produsul in gura mai mult timp, este de preferat sa evitati ca animalul dvs. de companie sa consume apa sau alimente dupa aplicare.
DentiVet Total Protection ofera o igiena orala completa: protejeaza si ingrijeste sanatatea dintilor si a gingiilor, controleaza formarea placii bacteriene si a tartrului si elimina respiratia urat mirositoare. Datorita proprietatilor sale astringente, desensibilizante si de vindecare, este indicat in special ca adjuvant in bolile parodontale inainte si dupa tratamentul dentar.
Fluorura de sodiu are toxicitatea scazuta si capacitatea de eliberare a ionilor de fluor in lichide. Fluorul afecteaza metabolismul bacterian, inhiband enzime esentiale evitand astfel proliferarea bacteriana responsabila de formarea placii bacteriene si halena.
Clorhexidina este un agent antiseptic cationic eficient impotriva fungilor si a bacteriilor. Forma de digluconatului este potrivita datorita solubilitatii sale ridicata in apa.
Gluconatul de zinc inhiba formarea placii de tartru. Ionii de zinc reactioneaza cu clorhexidina si formeaza sulfatul de zinc, care neutralizeaza orice colorare a dintilor pe care clorhexidina o poate cauza. Capacitatea astringenta a zincului reduce inflamatia si sangerarea gingivala, atenueaza congestia.
Acidul benzoic este un chelator ionic care ingreuneaza mineralizarea bacteriilor si astfel impiedica formarea tartrului.
Nitratul de potasiu reduce rapid hipersensibilitatea dentara datorita actiunii sale desensibilizante.
Lizina si Glicina sunt aminoacizi implicati in sinteza de colagen, principala structura a gingiilor.
D-pantenolul contribuie la regenerarea mucoasei gingivale.
Aroma proaspata ajuta la neutralizarea respiratiei urate.
Zaharina de sodiu este utilizata ca indulcitor in loc de xilitol, evitand astfel efectele secundare pe care le poate avea aceasta substanta cauza cum ar fi hipoglicemia si leziuni hepatice.
Produse cu efect biostimulator si imunomodulator:
GingiVet a fost creat pentru a vindeca ranile de la nivelul gingiilor. In plus, continutul ridicat de antioxidanti blocheaza complicatiile produse de radicalii liberi.
LIZINA– Participa la sinteza colagenului, a anticorpilor, hormonilor, enzimelor, etc. In prezent se administreaza ca suport nutritional in infectiile cu herpesvirus la pisici.
GLICINA– Este cea mai importanta substanta pentru sinteza colagenului. Are proprietati antioxidante si antiinflamatoare la nivelul celulelor epiteliale ale gingiilor. S-a demonstrat ca administrarea orala a glicinei reduce pierderea masei osoase parodontale.
COENZIMA Q10– Substanta antioxidanta esentiala pentru metabolismul mitocondrial. Tesutul gingival al pacientilor cu boli parodontale prezinta carente clare ale coenzimei Q10. Aportul prin suplimentare nutritionala a imbunatatit semnificativ starea lor.
EXTRACT DE VITIS VINIFERA (seminte de struguri)- Actioneaza ca un antioxidant puternic datorita nivelurilor sale de proantocianidine, care blocheaza radicalii liberi implicati in dezvoltarea parodontitelor. Protejeaza tesutul conjunctiv de colagenaza bacteriana.
ACID ALFA- LIPOIC– Antioxidant universal care penetreaza si traverseaza cu usurinta membrana celulara. Este hidro- si liposolubil. De asemenea, promoveaza reciclarea antioxidantilor endogeni si exogeni.
ZINC– Deficitul de zinc creste permeabilitatea gingiei, facilitand penetrarea bacteriilor. Aportul de zinc accelereaza vindecarea ranilor de la nivelul gingiilor insangerate.
ACID FOLIC– Faciliteaza vindecarea ranilor si reduce inflamatia, fortificand bariera orala impotriva infectiilor.
VITAMINA B-12– Nivelurile sale sunt invers proportionale cu bolile parodontale. Participa la vindecarea ranilor, promoveaza repararea gingiilor care sangereaza.
L-SELENOMETIONINA– Are un efect antioxidant: este un agent de curatare a speciilor de reactive la oxigen si face parte din enzimele antioxidante, cum ar fi GPX (glutation peroxidaza). In plus, are proprieti imunomodulatoare demonstrate.
Administrati PlaqueOff zilnic, la masa principala. Pe parcursul digestiei produsul elibereaza substante care confera salivei abilitatea de a dizolva placa si de a preveni depunerea unui strat nou. Algele marine, principalul component al PlaqueOff, pe langa efectul mentionat mai sus, contin 12 vitamine foarte importante, 13 minerale si oligoelemente, care impreuna cu iodina au actiune benefica semnificativa asupra intregului organism.
Plaque Off are in componenta extractul natural din alga marinaD1070, care impiedica formarea placii bacteriene si a tartrului pe suprafata dentara. Datorita efectului de reducere a bacteriilor din cavitatea orala, dispare si mirosul neplacut. Acest produs patentat este 100% natural, ( nu contine coloranti artificiali, conservanti, gluten sau zahar) .
Beneficii:
– Reduce placa bacteriana
– Reduce mirosurile neplacute
– Reduce sangerarile gingivale
– Ajuta la mentinerea unui nivel normal al pH-ului salivei
-Reduce pH-ul urinar, in consecinta riscul aparitiei pietrelor la rinichi-struvitilor (proprietate aditionala, pe langa cele legate de igiena orala)
In 2007 s-a realizat un studiu pe caini si pisici pentru a testa eficienta PlaqueOff. Studiul a fost facut de catre Annalena Sörensson in cadrul clinicii veterinare Varberg. La acest studiu au participat noua caini si o pisica.
S-a folosit o scara de la 0 la 3 pentru a caracteriza modificarile inregistrate pe parcursul acestui studiu: 3= nici o imbunatatire, 2= mai bine, 1= mult mai bine, 0= excelent.
La inceputul studiului, scorul pentru placa de tartru si al respiratiei tuturor participantilor au fost 3.
Deja dupa doua luni s-a putut observa o reducere notabila a tartrului dentar si a respiratiei urat mirositoare.
Dupa 2 luni, la patru proprietari de caini li s-a recomandat sa mareasca doza cu 50-100%.
După 4 luni de administrare Plaqe Off a fost masurata si duritatea placii dentare ramase, care a fost la toate animalele foarte moale si usor de indepartat.
In ceea ce priveste placa de tartru la inceputul studiului a fost pentru toate animalele de 3, urmand ca dupa doua luni ea sa scada la 1,9, iar la finalul studiului, dupa sase luni, sa se situeze la 1.1.
In ceea ce priveste halena la inceputul studiului valoarea ei a fost pentru toate animalele situata la 3, urmand ca dupa doua luni ea sa scada la 1.4, iar la finalul studiului, dupa sase luni, sa se situeze la 0.8.
Vetaminex continue o formula echilibrata de vitamine si minerale special selectate pentru echilibrarea aportului zilnic al cainilor si pisicilor in situatii de stres.
Palatabilitate ridicata
Dozaj convenabil :Pisici – 1 caps/ la 2 zile, Catelusi si caini pana la 5 kg – 1 caps/ la 2 zile, Caini – 1 caps/ 10 kg gc /zi
Administrare facila –capsule Twist Off
Compozitie:Vit. A 200 IU, Vit. D3 25,0 IU , Vit. E 6,00 mg, Vit. B1 1,50 mg , Vit. B2 1,50 mg, Vit. B6 1,00 mg, Vit. B12 2,00 µg , Vit. B3 7,00 mg, Acid folic 0,10 mg, Biotina 0,03 mg, Cu 0,15 mg, Fe 1,50 mg, Mn 0,40 mg, Zn 5,00 mg, Mg 40,0 mg, Ca 100 mg, P 77,5 mg.
Vetomune sprijina imbunatatirea imunitatii non-specifice la caini si pisici, atat la nivel umoral cat si la nivel celular. Este indicat pentru animale in crestere sau in varsta, pentru animale ce reprezinta risc ridicat de infectii sau boli virale si bacteriene, dar si pentru femelele gestante cu scopul de stimulare a nivelului imunitatii materne, ce va fi apoi transferat catre pui.
Beta-glucanul prezent in compozitia produsului, este una dintre cele mai cunoscute substante cu proprietati imunostimulatoare. Poate stimula direct mecanismul antimicrobian din organism sau poate sustine si intari efectele vaccinurilor de preventie. Administrarea orala a beta-glucanului creste atat titrurile din mucoase cat si din ser a anticorpilor specifici IgG si IgA. Actiunea exacta a beta-glucanului asupra organismului depinde de legaturile acestuia cu receptorii specifici ai celulelor macrofage, neurofile, monocite, sau dendritice si a celulelor NK. La momentul actual substanta este utilizata pe scara larga in productia de suplimente imuno-stimulatoare pentru caini si pisici.
Acidul Beta-hydroxy-Beta-methylbutyric (HMB) in afara de binecunoscuta sa actiune anti-catabolica, este de asemnea utilizat in perfectionarea si valorificarea activitatii metabolice si fagocitare a celulelor imune , prin cresterea numarului de limfocite B producatoare de anticorpi, ceea ce duce la stimularea sistemului imunitar.
Viusid Pets este un produs imunomodulator si hepatoprotector fara efecte secundare.
– Eficienta lui a fost demonstrata in cazul cainilor si pisicilor diagnosticate cu infectii virale.
-Creste greutatea corporala
-Imbunatateste imunitatea si previne stresul oxidativ
-Reduce peroxidarea lipidica si moduleaza secretia de citocina
Se recomanda in cazurile pacientilor imunocompromisi, inainte si dupa vaccinare, pentru a stimula sistemul imunitar, in cazul oricarui tip de infectie virala, este un aliat puternic impotriva afectiunilor cronice, creste apetitul, in cazuri de lipidoza hepatica, hepatita sau alte afectiuni hepatice sau pentru o recuperare rapida dupa interventii chirurgicale.
Ingrediente: Glucozamina, Maltodextrina, Arginina, Glicirhizinat Monoamonium, Glicina, Acid ascorbic, Acid Folic, Piridoxal, Pantotrhenat de Calciu, Cyanocobalamina, Acid Malic, Sulfat de Zinc, Sorbat de Potasiu, Aroma de ficat, Apa.
Leave A Comment