Acest articol are drept scop sa reaminteasca, pe scurt, procesele fiziopatologice care au loc in momentul in care se declansaza o inflamatie in organism, descrierea modului de actiune al grupei de medicamente ANIS dar si prezentarea unei alternative sigure in managementul acestui tip de afectiune, denumit MSM.

FIZIOPATOLOGIA INFLAMATIEI
Reactia inflamatorie reprezinta un raspuns local nespecific la nivel tisular, ca manifestare a proceselor de aparare a organismului.
Ea poate fi declansata de factori fizici (radiatii ionizante, variatia temperaturii, curentul electric, traumatisme), chimici (substante toxice), biologici ( bacterii, virusuri, paraziti) si imunologici.
Semnele clinice ale inflamatiei sunt reprezentate de febra, durere, edem, hiperemie cu roseata insotita de pierderea functionalitatii si/sau limfadenopatie (care indica severitatea inflamatiei).

Mediatorii inflamatiei declanseaza si moduleaza raspunsul inflamator.
Ei sunt reprezentati de:
1)Aminele vasoactive:
Histamina, stocata in granulele mastocitelor si a bazofilelor. Ea este eliberata prin degranularea indusa prin mecanisme specifice (imunologice)/ nespecifice. Efectele histamieni sunt de a produce vasodilatatie, cresterea permeabilitatii capilare si contractia musculaturii netede bronhiolare si intestinale.
Serotonina, stocata in trombocite, in tractul gastro-intestinal si SNC. Acesta este eliberata prin degranularea determinata de aderarea si agregarea trombocitelor la colagenul subendotelial.

Serotonina determina vasoconstrictie si crestea permeabilitatii capilare.

Enzimele lizozomale, stocate in neutrofile si macrofage. Se elibereaza in timpul procesului de fagocitoza. Ele au ca si efect degradarea structurilor extracelulare ( bacterii) dar si eliberarea altor mediatori ai inflamatiei ( sistemul complement/ kinine)

2)Derivaţii acidului arahidonic:
Prostaglandinele, au ca efect cresterea permeabilitatii capilare, vasoconstrictie, bronhospasm, sunt un factor algogen si au efect pirogen.
Tromboxani (TxA2), determina vasoconstrictie si stimuleaza aderarea si agregarea trombocitara
Prostacicline (PG I2), determina vasodilatatie, inhiba aderarea si agregarea trombocitara.
Leucotriene (LB4, LC4, LD4) cu efect chemotactic pentru macrofage. Determina bronhospasm si cresterea permeabilitatii vasculare.

3) Factorul de agregare plachetara, sintetizat in cursul reactiei de degranulare mastocitara. Are ca si efect agregarea trombocitelor, vasoconstrictie, contractia musculaturii netede bronhice si intestinale si prin inducerea sintezei moleculelor de adeziune, efect chemotactic.

4) Citokinele, sunt un grup de substante sintetizate si eliberate de fagocite, limfocite si celulele endoteliale.
Interleukina (IL-1) si TNF (factorul de necroza tumorala), stimuleaza diapedeza celulelor endoteliale. Au rol in procesul de cicatrizare, formarea tesutului de granulatie. Induc sinteza de oxid nitric, prostaglandine, colagen la nivelul fibroblaştilor. Au rol in reactia de faza acuta determinand febra, leucocitoza si proteine de faza acuta.
IL 8, are efect chemotactic asupra PMN neutrofile.
Oxidul nitric, determina vasodilatatie si favorizeaza aderarea si agregarea trombocitelor.
In prima faza a inflamatiei, are loc vasoconstrictia prin mecanism reflex urmat apoi de vasodilatatie (indusa de histamina, kinine si prostaglandine) care vor determina aparitia semnelor locale caracteristice inflamatiei: cresterea fluxului sanguin local (hiperemie) cu roseata (RUBOR) si cresterea temperaturii locale (CALOR). Are loc cresterea permeabilitatii vasculare indusa de histamina, serotonina si apoi sub actiunea bradikininei, complementului, prostaglandinelor, citokinelor care determina filtrarea lichidului si proteinelor din lumenul vascular in spatiul interstitial are loc formarea exudatului de tip inflamator care produce edemul si tumefierea locala a zonei (TUMOR). Aceste modificari determina cresterea vascozitatii sangelui, stimularea aderarii si agregarii trombocitare si secundar incetinirea fluxului sanguin.
Neutrofilele si macrofagele sunt atrase la nivelul focarului inflamator sub actiunea factorilor chemotactici, toxine bacteriene, anafilatoxine, leucotriene şi interleukine.

Staza locala determina aderarea leucocitelor de endoteliul vascular prin intermediul moleculelor de adeziune exprimate de celulele endoteliale (P- selectina, E-selectina, ICAM) sau de leucocite (L-selectina, integrine). Are loc apoi rostogolirea leucocitelor la suprafaţa endoteliului, traversarea peretelui capilar pentru a ajunge in spatiul interstitial.

Fagocitoza este determinata de aderarea sau inglobarea particulei straine (endocitoza) cu formarea fagolizozomilor (continutul lizozomilor va fi eliberat în veziculele de fagocitoza) cu digestia particulei de fagocitat printr-un mecanism oxidativ (sub actiunea radicalilor de oxigen) si prin mecanism nonoxidativ (lizozimul, lactoferina).
Staza vasculara si hipoxia celulara determina acumulare locala de acid lactic cu acidoza lactica, cresterea permeabilitatii capilare cu aparitia edemului inflamator, eliberarea de acid arahidonic si de enzime lizozomale din fagocite si intensificarea catabolismului proteic. Aceste modificari determina acumularea de factori algogeni (ionii de H+si K+, serotonina, bradikinina ai prostaglandine).
Fagocitele activate sunt implicate in asanarea focarului inflamator urmat de procesul de vindecare prin regenerare (pentru leziuni limitate) sau cicatrizare (cand a fost lezata stroma conjunctiva).
Cicatrizarea poate fi primara ( in leziunile minime, la care marginile plagii sunt afrontate: ex. incizii chirurgicale, plagi taiate) sau secundara ( in leziunile cu defect mare de substanta: ex. ulcer, abces, plagi zdrobite).
Etapele cicatrizarii sunt aceleasi, dar cicatrizarea secundara necesita o cantitate mai mare de tesut reparator si un timp mai indelungat.
In procesul de vindecare distingem urmatoarele etape:
1 Faza de reconstructie (primele 2 saptamani) are loc:
– formarea exudatului sangvinolent;
– activarea coagularii cu formarea cheagului de fibrina;
– colonizarea cheagului cu fibroblasti si capilare de neoformatie;
– formarea tesutului de granulatie (substituie progresiv deficitul de substanta de la baza spre suprafata);
-proliferarea celulelor epiteliale dinspre marginile plagii (peste tesutul de granulatie);
-proliferarea fibroblastilor si sinteza crescuta de colagen, cu fibroza locala si formarea cicatricei ;
2. Faza de maturatie (luni-ani de zile): consta in remodelarea cicatricei cu disparitia capilarelor si formarea unei cicatrici avasculare.

Antiinflamatoarele nesteroidiene – mecanism de acţiune şi efecte adverse
Antiinflamatoarele nesteroidiene inhiba reversibil ciclooxigenaza (COX), enzima implicata in sinteza de prostaglandine (molecule mesager in procesul inflamator), atat la nivel central, cat si la nivel periferic, exercitandu-si astfel rolul analgezic, antiinflamator si antipiretic.
Ele sunt utilizate ca tratament de prima linie impotriva durerii.
Ciclooxigenaza se gaseste in organism sub doua forme: COX-1 ( implicata in secretia fiziologica de prostaglandine si tromboxani, cu rol protector asupra mucoasei intestinale, antiagregant plachetar si de reglare a fluxului sangvin care ajunge la nivel renal) si COX-2 ( a carei activitate este indusa de stimulii inflamatori, cu rol in secretia prostaglandinelor implicate in inflamatie, durere si febra).
Efectele antiinflamatoare, antialgice si antipiretice ale AINS sunt rezultatul inhibitiei COX-2, pe cand inhibitia concomitenta a COX-1 este responsabila de efectele adverse: iritatie gastrica si risc crescut de ulcer gastric, hemoragie digestiva superioara sau perforatie gastrica, scaderea ratei filtrarii glomerulare, cu retentie de apa in organism si aparitia de edeme, usoara crestere a tensiunii arteriale, amplificarea riscului cardiovascular si a riscului de insuficienta cardiaca congestiva.
Descoperirea rolurilor distincte ale celor doua izoenzime COX si a efectelor diferite obtinute prin inhibitia lor a dus la dezvoltarea de noi clase de medicamente si la trecerea de la inhibitori neselectivi de COX ( aspirina, ibuprofen, diclofenac, indometacina, naproxen, piroxicam) la inhibitori mai selectivi de COX-2 (meloxicam, nimesulid) si ulterior la inhibitori specifici de COX-2, numiti coxibi (celecoxib, rofecoxib). Desi riscul de efecte adverse digestive este mult mai mic la utilizarea de coxibi, riscul cardiovascular ramane ridicat, ceea ce impune o selectionare atenta a pacientilor care vor beneficia de aceste medicamente.

MSM, mecanism de actiune si indicatii terapeutice

MSM (metilsulfonilmetan) este un antioxidant si o sursa de sulf, acesta reprezentand 34% din masa sa moleculara. MSM se gaseste un mod normal in sange, par, unghii si unele enzime.
Ca sursa naturala acesta se gaseste in fructe, legume, cereale, cafea, ceai sau lapte. Un aspect interesant este ca ingestia de MSM nu determina emanarea de catre organism a unui miros aliaceu.
Dupa absorbtie acesta ajunge la nivel hepatic de unde este distribuit in tot organismul.
In medicina veterinara este folosit in tratamentul durerilor osteomusculare sub forma de comprimate.
Dozele recomandate pentru catei si pisici sunt de 100-200 mg/ 12 h impreuna cu mancarea. Gustul amar il poate face mai greu de administrat.
MSM este considerat ca avand un profil de siguranta mare, doza letala la soarecii de laborator fiind de peste 20 grame/kg. Efecte adverse nu au fost raportate la oamenii care au consumat MSM peste 6 luni.

Efectul antiinflamator si MSM
In limfocitele B, MSM inhiba transcriptia de ADN a NF kb ( nuclear factor kappa-light-chain-enhancer of activated B cells- complex de proteine ce va determina sinteza de citokine proinflamatorii si molecule de adeziune in limfocitele B activate). Astfel efectul inhibitor al MSM asupra NF kb va determina o sinteza scazuta de IL 1, TNF-a, IL 6, acest lucru fiind direct proportional cu doza administrata.
Aditional prin inhibarea NF kb se va scadea si sinteza de oxid nitric si ciclooxigenaza 2 (COX 2), reducand productia de substante vasodilatatoare precum NO sau prostaglandine. NO nu doar ca regleaza tonusul vascular dar este responsabil si de activarea mastocitelor.
Prin inhibarea secretiei substantelor mai sus mentionate se va reduce si afluxul de noi celulue proinflamatorii in zona de inflamatie.
COX 2 este o enzima esentiala in sinteza de prostaglandine, prin oxidarea acidului arahidonic. La pacientii diagnosticati cu osteoartrita atat in lichidul sinovial cat si la nivelul membranei sinoviale, enzimele COX 1 si COX 2 au fost detectate. Asfel la acest nivel se va produce o cantitate neobisnuit de mare de prostaglandine care vor determina stres oxidativ cu oxidarea lipidelor si a acizilor nucleici.

Efectul antioxidant si MSM
Atomii au electroni pe diferite straturi care orbiteza in jurul nucleului, electronii de pe ultimul strat sunt cei care intra in contact cu mediul inconjurator.
Electonii de pe ultimul strat trebuie sa fie in perche pentru a avea un element stabil, daca acest lucru nu se intampla atunci acel element va interactiona cu alte molecule din mediu cu scopul de a-si completa ultimul strat de electroni. Cand acest fenomen se intampla pe scara larga intalnim fenomenul de stres oxidativ.
Antioxidantii sunt molecule care au abilitatea de a dona sau primi unul sau mai multi electroni in acelasi timp ramanand stabile. Acest lucru va incetini mult procesul de oxidare.
In celule, excesul de radicali liberi vor interactiona cu proteinele, grasimile, carbohidratii constituenti precum si AND-ul celuluar cauzand in cele din urma moartea celulei.
Pierderea activitatii enzimatice, preoxidarea membranelor celulare, lezarea AND-ului si mutatiile poarta denumirea de stress celular sau stress oxidativ.
Radicalii liberi de oxigen nu pot fi eliminati sau neutrallizati complet. Este nevoie sa existe o balanta intre formarea acestor radicali liberi si neutralizarea lor.
Patologia stresului oxidativ apare atunci cand acest echilibru este rupt.
Antioxidanti naturali intalnim in fructe, legume, plante medicinale sub forma de vitamine, carotenoizi, polifenoli, flavonoizi. Acestia inhiba peroxidarea lipidelor si regenereaza rezervele de vitamina E ( antioxidant) prezenta in membranele celulare.
Vitaminele C,E, si A manifesta un efect sinergic impotriva oxidarii lipidelor. Cantitati serice crescute ale acestor elemente sunt asociate cu o dezvoltare fizica mai pronuntata. Este bine ca acestea sa se administreze “profilactic” inainte de instalarea stresului oxidativ.
Glutationul este un antioxidant care se sintetizeaza la nivel hepatic din aminoacizii cisteina, glicina si acid glutamic. Este prezent in fiecare celula din organism. Glutationul este principala substanta care elimina radicalii liberi de oxigen din celula, impreuna cu alti produsi toxici de metabolism. Glutationul este considerat cel mai important antioxidant non-enzimatic din organism, participand activ la detoxifierea ficatului si a rinichilor.
Administrarea exogena de Glutation ( substanta ce are in compozitie aminoacizii glutamat, cisteina si glicina) nu este benefica deoarece aceasta nu poate penetra peretele celular.
In organism exista si complexe enzimatice care actioneaza ca antioxidanti, insa pentru a indeplini aceasta functie au nevoie de cofacori, proventiti din hrana.
Dintre ele amintim:
-superoxid dismutaza ( cofactori Zn, Cu, Mn)
-glutation peroxidaza ( Se)
-catalaza ( Fe)
-coenzina Q10
Preoxidul de hidrogen este format din specii reactive de oxigen (ROS), care vor fi indepartate de catre glutation peroxidaza sau catalaza.
MSM isi manifesta efectul antiinflamator prin inhibrea sintezei de NF kb responsabila de eliberarea de citokine implicate in producerea de specii reactive de oxigen. De asemenea inhibarea enzimelor COX-2 si iNOS reduce canitatea de radicali liber de oxigen si oxid nitric din zona inflamata.
Efectele benefice ale MSM sunt datorate si de cresterea cantitatii de enzime cu efect antioxidant precum N-acetilcisteina sau glutationul.
Atomul de Sulf continut de MSM poate fi folosit pentru a sintetiza amioacizi precum cisteina, taurina sau metionina. Alte molecule cu efect antioxidant la care MSM poate contribui cu atomul de sulf sunt acidul alfalipoic, S-adenozil metionina, coenzima A, sau glutationul.
O valoare serica mai mare de Sulf va duce la o sinteza mai mare de S-adenozilmetionina, glutation, taurina sau N-acetilcisteina ( substante cu efect antioxidant ce au in compozitia lor sulf) si acest lucru poate explica efectele terapeutice ale MSM.
In cazul osteoartitelor concentratia de sulf se afla la o treime in comparatie cu o articulatie sanatoasa. MSM poate sa reduca durerea deoarece suflul este un element necesar pentru sinteza de cartilaj, fapt ce explica ulilizarea lui in astfel de afectiuni.
Sulful este necesar pentru sinteza de glicozaminoglicani, elemente prezente in matricea extracelulara. Glicozaminoglicanii sunt legati unul de altul prin legaturi bisulfidice ce au rolul de a intari cartilajul.
Degradarea cartilajului duce la osteoartita. Cartilajul articular este alcatuit din o densa matrice extracelulara. Citokinele proinflamatorii precum IL 1 si TNF sunt implicate in distrugerea cartilajului. MSM actioneaza prin inhibrea sintezei acesor citokine.
La nivelul pielii MSM „doneaza” sulf pentru sinteza de keratina, proteina componenta a firului de par si a ghearelor.
In ceea ce priveste permeabilitatea membranara, legaturile bisulfidice ofera flexibilitate membranelor celulare. Proteinele membranare avand rolul de a transporta nutirenti in celula si substante de metabolism in afara ei. Legaturile de sulf formeaza punti felxibile intre proteinele membranare.
MSM este util si in tratarea unor afectiuni digestive precum constipatia si arsurile gastrice. Un studiu a aratat ca 75% dintre oamenii carora li se administrau antihistamince H2 pentru a regla aciditatea gastrica au putut scade mult doza sau chiar sa o elimine la o saptamana dupa inceperea administrarii de MSM ca supliment alimentar. Un alt studiu realizat pe un lot de 21 de oameni diagnosticati cu constipatie au primit doze zilnice de 500 mg MSM alaturi de 100 mg acid ascorbic. Toate persoanele implicate in acest studiu au raportat o revenire la normal a colonului cat timp MSM a facut parte din dieta lor.
Aceste studii au rolul de a arata ca MSM este capabil sa amelioreze afectiuni precum arsurile gastrice sau constipatia mai eficient ca medicatia prescrisa in mod normal.
In prezent puteti gasi MSM in produse precum Paliflex si Condrocare ( condroprotectoare), Histamin Control ( controlul pruritului in cazul alergiilor la caini si pisici), Gastroprotect ( protector gastric) dar si MSM de sine statator ( cp 500 mg ).

Piele: contribuie la tratamentele antialergice si dermatite (amelioreaza pruritul), intareste unghiile, previne alopecia, mentine pielea sanatoasa si blana stralucitoare.
Sistemul locomotor: dureri musculare, artrita de lunga durata, reumatism, bursita
Functie metabolica: gastrita acuta, efect diuretic, alergii respiratorii

Formula bazata pe substante naturale capabile sa neutralizeze eliberarea de histamina. Histamín Control moduleaza activitatea sistemului imunitar, reducand intensitatea reactiilor alergice. Efectul sau antiinflamator scade intensitatea pruritului si leziunile cutanate.
Compozitie pe tableta: Metilsulfonilmetan 150 mg, Quercetina 125 mg, Sodium ascorbate (Vitamina C) 125 mg, Beta-Glucan 75 mg, Extract de urzica (Urtica dioica) 75 mg, Glicina 50 mg, Bromelaina 50 mg, Magnesium gluconat 50 mg (Mg 2.7 mg), Zinc chelatat la methionina 50 mg (Zn 10 mg), Acid Lipoic.

Supliment nutritiv care ajuta la protejarea si repararea mucoasei gastrice printr-o strategie noua, fara a afecta pH-ul, pastrand conditii optime pentru digestia si absorbtia nutrientilor.
Contine ingrediente naturale care promoveaza repararea leziunilor gastrice, atenueaza durerea si ajuta la reducerea inflamatiei. In plus, formula include mai multe componente cu o activitate antioxidanta, reducand stresul oxidativ care promoveaza dezvoltarea si perpetuarea leziunilor gastrice.
Compozitie: MSM 250 mg, Extract de alge(Fucus vesiculosus) 250 mg, Extract de ciuperci de coama leului (10:1) 250 mg, Extract de lemn dulce 125 mg, N-acetilcisteina 125 mg, Chelat de zinc 125 mg (Zn: 25 mg), Gamma oryzanol 100 mg, excipienti c.s.p.

CondroCare contine o combinatie exclusiva de ingrediente naturale care acopera cele patru aspecte cheie ale protectiei atriculare: nutritia articulatiilor, lubrifierea lor, efect antioxidant si sinteza cartilajului.
Compozitie per comprimat (2 g): Glucozamina 350 mg, MSM 350 mg, Ulei de canepa 300 mg, Sulfat de condroitina 300 mg, Colagen hidrolizat tip II 225 mg, Extract uscat de visine Acerola (vitaminaSursa C)100 mg, Ulei de Krill 75 mg, Excipienti q.s.