O mare parte dintre motivele prezentarii la medicul veterinar se datoreaza alergiilor. In ultimii 10 ani cercetarile in patogeneza si tratarea alergiilor au avut o evolutie fantastica.
Acest articol face o revizuire a factorilor implicati in dezvoltarea dermatitei alergice. Dorim sa subliniem importanta de a trece peste implementarea unui tratament simptomatic pe termen scurt. Intelegerea cauzelor care stau la baza afectiunii este esentiala pentru aplicarea unui tratament cuprinzator pe termen lung, stabilind masuri impotriva factorilor care pot fi tratati, adaptate in permanenta la nevoile fiecarui pacient si pentru a indeplini asteptarile tuturor proprietarilor.

Etiologie si patogeneza
Afectiunile alergice includ o varietate de reactii manifestate prin hipersensibilitate la unul sau mai multi factori alergeni. Cele mai comune procese alergice intalnite in cabinetele veterinare sunt: alergiile alimentare, dermatitele atopice, alergiile la saliva de purici si alergiile de contact.
Majoritatea alergiilor la caini si pisici se manifesta cu procese pruriginoase si inflamatorii, care prin scarpinare si/sau lins excesiv, provoaca leziuni si chiar infectii secundare.
Au fost observati si descrisi factori multipli care sunt implicati in aparitia inflamatiilor pielii ( fig 1). Este dificil de constatat care este cauza primara deoarece acesti factori pot interactiona si se pot influenta reciproc, intensificand manifestarile alergice.

Principalii factori patogenici implicati in dezvoltarea inflamatiilor pielii si a mancarimilor. Adaptare dupa Saridomichelakis & Olivry, 2016.

Cheile pentru diagnostic
Anamneza si examinarea clinica detaliata sunt esentiale pentru diagnosticarea corecta a alergiilor si alegerea tratamentului terapeutic.

  • Habitatul: sunt si alte animale afectate?
  • Prezenta puricilor sau a altor paraziti;
  • Coincidenta cu alta situatie specifica: vaccinare? schimbari?…
  • Varsta la momentul aparitiei;
  • Sezonalitatea;
  • Caracteristicile mancarimilor: intensitate, aspectul leziunilor;
  • Dieta;
  • Tratamente anterioare si curente.

Inainte de a lua in calcul o alergie alimentara sau ambientala este necesar sa excludem alte afectiuni care pot provoca mancarimi: raie, alergie la saliva de purici etc.

Concepte cheie:
Dermatita atopica: este o afectiune inflamatorie si pruriginoasa, cu un component genetic de predispozitie care implica manifestari clinice
caracteristice relationate cu anticorpii IgE directionati in principal
impotriva alergenilor din mediu.

Intoleranta alimentara: reactii adverse la anumite alimente, care nu
implica sistemul imunitar. Sunt mediate de factori metabolici
(ex: intoleranta la gluten sau lactoza) sau de factori farmacologici
(ex: intoleranta la cafeina) etc.

Alergii alimentare: reactii adverse imun-mediate. Organismul nu
recunoaste o parte din aliment si raspunsul sistemului imun impotriva acesteia este activat.

Exista tipuri de alergii care pot fi detectate cu ajutorul testelor. Trebuie sa evaluam daca rezultatele pot ajuta in tratarea alergiilor sau daca sunt de folos doar pentru obtinerea informatiilor.

Permeabilitatea intestinala ca background in cazurile de alergii

Manifestarile pielii in cazul alergiilor alimentare nu se pot distinge de cele ale dermatitei atopice. Pana la 40% din cainii cu simptome de dermatotia atopica prezinta sensibilitate la alergeni alimentari. In cazul in care apar simptomele dermatitei atopice, mai ales daca nu exista un tipar sezonier, trebuie analizat daca animalul a dezvoltat o alergie alimentara.

Un perete intestinal afectat permite moleculelor partial digerate cu o greutate moleculara crescuta sa fie traversat, fapt ce nu poate exista in cazul unei mucoase sanatoase. Acesta este motivul pentru care sistemul imunitar le
considera exogene si porneste o reactie pentru a le combate, provocand raspunsul alergic. Astfel apare inflamatia, recrutarea mai multor celule imune… urmand declansarea unui mecanism de feedback pozitiv care perpetueaza daunele mucoasei la nivel sistemic: mancarimi, inflamatie, piele uscata, alopecie etc.

Cauzele permeabilitatii intestinale

1. Administrare de medicamente in prealabil: NSAID, corticoide, antibiotice.

2. Disbioza intestinala: dezechilibru al microbiotei intestinale in detrimentul bacteriilor benefice. Candidoza este de cele mai multe ori prezenta si trebuie tratata cu medicamente antifungice.

3. Sensibilitate chimica si procese inflamatorii secundare impotriva aditivilor sintetici sau altor iritanti.

4. Insuficienta enzimatica si malabsorbtie: dereglari digestive, pancreatita, ciroza, pot provoca probleme la nivelul intestinului. Patrunderea in colon a proteinelor digerate necorespunzator permite ca acestea sa fie digerate de catre bacterii iar reziduurile produse sa dauneze microbiotei si mucoasei intestinale.

5. Consumul unei diete de calitate slaba.

6. Deficiente nutritionale: permeabilitatea intestinala si procesele inflamatorii asociate sunt de asemenea rezultat al deficientelor nutritive.

7. Alergii alimentare.

8. Boli autoimune (rare).

Dietele hipoalergenice de ultima generatie contin proteine hidrolizate, deci aminoacizii si nu moleculele proteice intregi traverseaza bariera intestinala. Acest fapt controleaza semnificativ simptomele deoarece reactiile alergice sunt reduse.

Trebuie insa subliniat faptul ca motivul principal al problemei nu sunt proteinele, ci permeabilitatea intestinala – o bariera epiteliala lezionata nu poate sa isi exercite rolul protector impotriva moleculelor exogene: antigeni, patogeni, toxine, nutrienti slab digerati etc. Din aceasta cauza trebuie descoperit de ce apar leziunile asupra mucoasei, acestea trebuind a fi reparate cat mai rapid. Doar in acest mod poate fi impiedicata patrunderea acestor proteine cu greutate moleculara mare (care de cele mai multe ori nu intra in contact cu sistemul imunitar) si evitata declansarea raspunsului imun.

Atunci cand integritatea mucoasei intestinale este compromisa, apare problema permeabilitatii intestinale: bariera epiteliala este incapabila sa controleze accesul substantelor exogene care intra in fluxul sanguin si care pot provoca o serie de reactii la nivel sistemic.

Solutii terapeutice

Restaurarea sanatatii intestinale
Aceasta este cheia abordarii terapeutice in cazurile de alergii alimentare deoarece sanatatea intestinala sta la baza majoritatii cazurilor. Tractul gastrointestinal este considerat un ecosistem bazat pe 3 piloni: celulele epiteliale, sistemul imunitar si microbiota intestinala, si toate aceste componente trebuie luate in calcul.

Bariera epiteliala este primul mecanism de aparare impotriva patrunderii alergenilor, patogenilor sau glicoproteinelor slab digerate. In cazul alergiilor exista multi factori care compromit integritatea epiteliului intestinal: procese inflamatorii, diaree, disbioza intestinala.
GLUTAVET faciliteaza regenerarea mucoasei intestinale deoarece contine un precursor al glutaminei – aminoacid esential cu rol protector si regenerator asupra mucoasei intestinale. De asemenea, actioneaza ca sursa de energie pentru enterocite, limfocite si macrofage , astfel incat sistemul imun este sprijinit la nivel intestinal.

  • Consumul de prebiotice si probiotice ( BIOPROTECT) ajuta ca microbiota sa se dezvolte armonios, cu efecte pozitive asupra sanatatii intestinale:
  •  intarirea sistemului imunitar: echilibrarea balantei Th2/Th;
  •  reducerea agentilor patogeni precum bacterii, paraziti, Candida…
  •  reducerea simptomelor de intoleranta alimentara;
  •  previnirea si tratamentul diareei.

Refacerea pielii
Restructurarea barierei epiteliale cu ajutorul acizilor grasi sau al sampoanelor terapeutice este un pas important in tratarea pe termen lung a dermatitelor atopice (Saridomichelakis & Olivry, 2016).

DERMOVITAL OMEGA 3-6-9 este adecvat pentru restaurarea si intretinerea integritatii barierei cutanate. Pe langa acizi grasi esentiali, contine si MSM, Zinc, Biotina si Seleniu, care sunt un suport nutritional excelent pentru metabolismul pielii.

Terapiile cu SAMPONE DERMATOLOGICE ( Sampon Specialist, Sampon Benzoic, Clorexyderm Sampon) ajuta la controlul infectiilor pielii(Malassezia, piodermite) dar exercita si actiunea de hidratare si calmare.

Normalizarea barierei dermice prin suplimente ajuta la:

  • preventia patrunderii alergenilor prin scaderea incarcaturii alergenice de pe piele si blana si intarirea barierei fizice reprezentate de piele;
  • reducerea mancarimilor si inflamatiilor;
  • hidratarea si calmarea pielii evitand pierderea excesiva de apa la nivel trans-dermic;
  • reducerea infectiilor secundare.

Un alt aspect extrem de important!
Comunicarea cu proprietarul animalului
Una dintre cele mai mari provocari in tratarea alergiilor este obtinerea unei relatii stabile cu proprietarul- relatie bazata pe incredere si devotament. Daca nu se cunoaste cauza alergiei sau nu poate fi evitata, alergia devine o boala cronica incurabila, fapt frustrant atat pentru medic, cat si pentru proprietar.

Nu exista o terapie bine-definita, cu eficienta garantata in tratarea alergiilor. Fiecare caz este diferit si implica tratament comprehensiv, personalizat. Prin urmare, stabilirea unei bune relatii intre medicul veterinar si proprietar este cheia pentru indeplinirea asteptarilor, a situatiilor financiare si a compliantei. Tratamentul potrivit al alergiilor este acela care se adapteaza nevoilor clinice ale animalului si situatiei proprietarului.